Alchimia memoriei

O rigoare fără ezitări domină poezia intens cerebrală a Ralucăi Faraon. Tensiunea textelor sale vine din ciocnirea unui cartezianism neconcesiv cu o natură pasională, care își caută căile de exprimare cele mai exacte și soluțiile cele mai raționale. La o scriitoare ce și-a susținut doctoratul cu profesorul Mircea Martin, dicțiunea ideilor este calea obligatorie spre expresivitate. Critic literar sagace și concentrat asupra detaliului, când trece în poezie, Raluca Faraon se lasă dominată de fantasme doar cât să dea greutate metaforei ce se construiește după un plan atent elaborat. Și totuși izbucnirea intuiției pasionale, proprie feminității, dă naștere celor mai puternice pasaje: sângele tău a creat rana înaintea cuțitului/ sângele tău a făcut șanț în memoria ispitei/.../ și câte ape cuminți strânsesem în piele/ și cât pământ se lipise de oase/ ca sângele tău în clocot/ să-mi blesteme acum somnul/ și să mă strige pe nume: femeie!. Raluca Faraon este o poetă, matură, lucidă, al cărei eu este răscolit intermitent de neliniștea fertilă a senzualității invazive și a confruntării cu inefabilul. Horia Gârbea

Curiozitate tactilă

caută-mă cu gura uscată a beduinului

gemând în deșert după ploaie

cu degetele soldatului fără armă

tremurând în fața dușmanului

tu pielea arsă de soare

a căutătorului de aur

cu tălpile rănite ale pelerinului medieval

caută-mă ca și cum trupul tău

ar fi o alchimie a dorinței

în interiorul unui râs nervos

care ne separă sângele în părți egale