Artemis

Gabriel Nicolae Mihăilă

Artemis

Poezie

Au trecut nouă ani de când un juriu național din care am făcut parte acorda unui tânăr poet Premiul Opera Prima al Festivalului „Tudor Arghezi” - 2014 pentru un Volum promițător. Astăzi Gabriel Nicolae Mihăilă este un poet experimentat, dar care și-a păstrat spiritul ludic, dezinhibarea juvenilă, îndrăzneala. A treia carte este dedicată fetiței autorului, Artemis-Maria, în vârstă de un an. Artemis e norocoasă, căci tatăl ei e un poet adevărat, de care va fi mândră. Horia Gârbea

pe genunchiul ăsta s-a mai așezat cineva

și tremură de incertitudine

așa era pe-atunci

incert ca momentul în care pieptenele din os

trecea prin păr

iar noi strângeam din dinți

incert ca A-ul de pe coada lingurii

A-ul ăla mare înecat

de la doctor

incert ca vorba mamei

hai spune-mi ce ai făcut că nu se întâmplă nimic

iar genunchii se înmuiau ca pâinea în lapte

incert ca stiloul chinezesc din clasa întâi

și ca privirile colegilor din ziua premierii

pe genunchiul ăsta s-a mai așezat cineva

incertitudinea a devenit siguranță

Artemis zâmbește

Tati se face șină de poezie pe care învă0 să merg de-a bușilea

din oraș curge proaspăt ca dintr-o maternitate

iar eu sunt zveltă ca o rimă albă

poemul ăsta are riduri de nou-născut

poemul ăsta se roagă în locul nostru

poemul ăsta n-are aripile smulse

Tati e cel mai fericit vers

pe genunchiul lui m-am așezat

și n-a mai tremurat niciodată