Balerina

Cosmin-Andrei Tudor constituie o adevărată revelaţie în literatură. Debutul său s-a produs cu poezie și i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 2019, implicit și admiterea în Uniune, în care este cel mai tȃnăr poet al filialei București. În 2020, i-a apărut primul volum de teatru, iar acum Editura Neuma îi prilejuiește, cu toată răspunderea, debutul și în proză, cu o culegere convingătoare de povestiri. În toate cele trei genuri se poate miza pe o carieră viitoare de excepţie a tȃnărului scriitor.
Horia Gȃrbea

Balerina

    Alexandrovici venise la Bucureşti din Iaşi să studieze limba

şi literatura română la Facultatea de Litere, cu scopul de a

deveni  profesor. Un  vis mărunt pentru un  tânăr  cu  mari

oportunităţi, căci părinţii lui erau foarte înstăriţi, dar acesta

era  visul lui,  aşa credea el că  poate face  lumea mai  bună,

îndemnând-o la lectură şi la contemplaţie.

Era un tânăr înalt, solid, cu părul negru şi ochi tot pe atât

de negri ca părul, pătrunzători la prima vedere, ai fi zis că te

străpung, ca pe urmă să îţi dai seama cât sunt de mângâietori,

ca ai unui adevărat pedagog. Locuia singur într-o casă cu etaj

din inima Bucureştiului. Casa era întreţinută de o băbuţă

simpatică, Olga, care făcea şi mâncare.

De ce aveau loc întâlnirile la el acasă? Pentru că ceilalţi doi

erau săraci lipiţi pământul şi nici eu nu eram vreun bogătaş.

Cu toate că am fi putut petrece în mica bibliotecă.

Ovidiu şi Matei erau în acelaşi an. Veniseră de undeva din

Giurgiu. Toată viaţa munciseră câmpul, dar aveau strălucire

în gândire.

- Dar dragostea? Ce dracului mai este şi dragostea? Căci

omul, prin natură, este un egocentrist. Am întrebat într-un

sfârşit, spulberând astfel tăcerea aşternută în salon.

Toate privirile au fost îndreptate spre mine.

- Doar nu oi fi îndrăgostit, Romeo? râse ironic Matei.

- Nicidecum, îi răspunsei tăios, Armand!

Hohote de râs au luat cu asalt încăperea. Prietenii mei

râdeau cu lacrimi, mai puţin Matei care a fost lovit în amorul

propriu, căci era îndrăgostit nebuneşte de o anumită Daria, o

damă cu camelii, dar în cel mai rău sens al cuvântului. Dar el

o iubea. Uneori, sau de cele mai multe ori, nu îi putem spune

inimii de cine să se îndrăgostească şi de cine nu.