Mihai Barbu
Cartierul Evidențiaților (Contemporanii Marelui Scriitor Transilvan).Poezie confesivă
Colecția Ipostaze.Poezie
Mihai Barbu se înrudește cu Radu Cosașu în consemnarea
faptelor de ne-vitejie ale unor oameni banali, sărmani, făcând și ei
umbră pământului în mica lor lume, așteptând răbdurii să apară
cronicarul Cartierului Evidențiaților care să le pună în letopiseț
neînsemnatele lor lucrări și zile, fie și după moartea lor. Pentru că
textele lui Barbu – gen hibrid la granița dintre poem, tabletă, reportaj
– sunt niște monologuri ale defunctelor personaje. (Paranteză: În
anii 70-80, criticul Alexandru Piru era ironizat că narează fapte și
întâmplări din poezii, ceea ce nu se face, pentru că lirica nu se
povestește). Dar, cum volumul lui Mihai Barbu cuprinde nu doar
lirică, dar și epic și dramatic, noi putem povesti câte ceva ca să ne
facem o imagine despre cartierul cărbunelui din epocă.
Dumitru Augustin Doman
Bill Ghințură, maior și anchetator penal
în Valea Cărbunelui
Doi vecini, care locuiau in două blocuri învecinate din Cartier,
și-au luat viața cam in același timp. Adrian Burghel creștea
iepuri pentru sacrificat și iepuroi de prăsilă iar Buică Corpade,
se ocupa cu porumbeii voiajori. Cu ei participa la
concursuri județene pe care, uneori, le și câștiga. Buică
era pâinea lui Dumnezeu dar avea un singur defect: era cam
surd. Adrian auzea bine dar, din păcate, vorbea prea mult.
Și ce trebuie și, mai ales, ce nu trebuie. Erau doi tineri
de mare perspectivă. Eu am fost desemnat, datorită
experienței mele, să preiau cazul și să văd dacă nu cumva
există vreo legătură palpabilă intre gesturile lor.
Și, mai ales, dacă nu ar fi putut fi interpretate,
Doamne ferește!, ca niște gesturi de frondă. Nici unul,
se pare, nu a lăsat vreun bilet de adio. Eram gata să clasez
cazul când un porumbel voiajor mi-a adus o hârtie
mototolită ce părea a fi un bilet de adio. Nu vă scriem
altceva decât ce citiți și cunoașteți, cum ați și cunoscut
în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum și voi
veți fi lauda noastră în fața... Aici se termina textul celor doi.
L-am citit cu atenție, de mai multe ori, n-am înțeles nimic,
am mototolit biletul la loc, așa cum a fost, și am dirijat
porumbelul către popa Moșic...