Casa surprizelor

Mihaela Stanciu

Casa surprizelor

Poezie

Colecția Arca

Noul volum de poezie semnat de

Mihaela Stanciu este impregnat de talen -

tul și forța autoarei, trăsături evidente ale

fiecăreia dintre cărțile sale, dar și de o

puternică nostalgie. Copilăria bîntuie ca

o fantomă neliniștită „casa surprizelor” în

care totul a devenit cunoscut, dar neli -

niștea de altădată se lasă retrăită intens.

Poeta își caută cu o sensibilitate dureroasă

angoasele altei vîrste „dorm într-o casă

mare și nu mă mai sperie nimic/ nu mai e

o casă a surprizelor/ de unde am ieșit

tîrîndu-mă în genunchi”. Le regăsește cu

voluptate tristă în versuri simple, dar im -

presionante. Dacă este adevărat că nu mărul

poeziilor din carte este cel al anilor

autoarei, textele ei apar marcate de o

tinerețe vibrantă pe care are puterea să

și-o păstreze.

Horia Gârbea

Ciucaș

ne aruncam în bătaia vîntului

ca urșii ce ne bătuseră cărare

și le stricam amprentele

cu privirea încremenită la vîrful țintă

cît vezi cu ochii ai putea să taci

cînd te despart cîteva ore de lumea care freamătă

a Sărbătoarea Învierii

cu ouă roșii și cărnuri pătrunse de aroma vinului

cît vezi cu ochii ai putea să simți Lumina

care a răsărit din El și nu va dispărea niciodată

aici nu bat clopotele, aici bate vîntul

și în clătinarea din bataia lui îngenunchezi

ratezi un vîrf montan,

dar nu uiți de ținta unei chemări

ce poartă lumina iubirii Lui