25 lei - livrare prin Curier
Livrare gratuita la comenzi peste 200 lei
Horia Gârbea
Cursive și publicistică
Colecția Arcadia
Am avut mereu un interes aparte pentru specia jurnalistică a cursivului. Niciun dicționar nu dă, pentru cuvîntul cursiv, accepțiunea aceasta, gazetărească. Nici măcar manualele de jurnalism de astăzi nu-l amintesc, la rînd cu știrea, reportajul, editorialul. Dar orice om care a făcut presă știe ce este „cursivul”, iar eu i-am învățat definiția încă de când eram în școala primară și nu știam că mă voi ocupa cîndva de asta. Horia Gârbea
Mîndrie și prejudecată
În anul de tumult social și politic 1990, o tînără
jurnalistă a fost trimisă de o revistă din noua
și impetuoasa presă „liberă” pentru a lua un inter -
viu unui vizibil (cînd nu se făcea invizibil) personaj.
Ea l-a întrebat ce face în timpul liber. Adică, voia să
spună, cînd nu se îndeletnicește cu acțiuni dintre
cele descrise de Curzio malaparte. Bărbatul de
acțiune cocheta deschis cu filosofia și arta, așa că i-a
răspuns că oscilează între metafizică și catharsis.
Repor tera, care probabil absolvise vreun liceu in -
dustrial „în preajma revoluției”, vorba clasicului, și
nu era dotată cu reportofon, cînd a notat cuvintele,
a comis ceea ce Freud a numit „act ratat”, supra -
punînd teatrul antic cu propria anatomie. A ieșit și
chiar s-a tipărit o replică memorabilă, înscrisă în
cronica epocii, iar cel care (nu) o rostise a rămas cu
ea lipită de sine, ca marca de scrisoare.
morala este că, dacă vrei să te faci înțeles, trebuie
să-ți evaluezi interlocutorul și să-i dai cît poate
rumega.