Copacul cu șarpe. Din amintirile lui Sancho Panza

Teo Cabel

Copacul cu șarpe

Din amintirile lui Sancho Panza

Poezie

Colecția Arca

30 lei

Aflat la pragul antologării, Teo Cabel a avut ce aduce în cartea de

față: poeme cuprinse în mai multe volume, și care au trecut proba

rezistenței după prima editare, un lirism cu note grave, și totodată cu

tonuri ironice, atenție la problemele fundamentale, dar și la detaliile

aparent mărunte ale existenței și ale literaturii.

Autorul are, în mod vădit, mobilitate intelectuală și discursivă.

Destule versuri surprind (plăcut), prin insolitarea neostentativă a

imagisticii și în general a perspectivei. Dar orice traiectorie și semnificație

ar lua unul sau altul dintre poemele antologiei, un lucru e cert:

Teo Cabel este un poet veritabil.

Daniel Cristea-Enache

Atelierul

Tablou cu rădăcini groase

înfipte în parchet,

perdeaua în bătaia vântului

coamă lăptoasă a iepei, cu potcoava pierdută

în iarba înrourată,

ramurile din tablou se umflă

ca brațele deltei,

pe unul trec călăreți cu săbii flămânde,

pe altul câmpuri cu burta ghiorăind de speranțe,

la mijloc fum, ceață

în vârf doar blocuri, mall-uri, sedii de bănci

înclină copacul într-o parte și-n alta,

cutremur.

Soneria țipă

pictorul deschide buimac ușa

„Nenea îmi dai și mie 50 de bani

Un puștiulică întinde mâna, zâmbește mucalit.

ia uite la el, se amuză artistul, parcă mi-ar face o

favoare.

îi dă, închide ușa.

Doar sânii țărăncii respiră adânc pacea

izvorâtă din istoria îmbrăcată decent,

cu picioarele goale

cu ía curată, cu busuiocul în păr.

Refugiată în atelierul din mijlocul orașului

bucuria plânge cu petale violet

culorile țâșnesc din degetele sale

doar sânii țărăncii

respiră adânc

într-un tablou răzvrătit.