Copiii din satul cu tainiță

Gabi Nan

Copiii din satul cu tainiță

Colecția Ipostaze

Povestiri

35 lei

Dar nota generală este cea dată de farmecul trăirilor

unei vârste pe care nu avem voie să o îngropăm, Copiii

din satul cu tainiță fiind o carte a chemărilor țesute în

firele fuioarelor de nori de deasupra unor dealuri ca niște

spinări de dumnezei aplecați asupra umanului, o carte a

învingătoarelor liane de lumină crescute în arborii

locului, a mersului de-a-ndoaselea prin timp, a frumuseții mereu rodind, o invitație la regăsirea sinelui.

                                                                                                                                                       Mihail Soare

Imaginea mea, atunci când s-au liniștit toți și au

început să mănânce, de la primul vecin până la ultimul,

era a unei unități întregi. Mai mici sau mai mari, mai

vorbăreți sau tăcuți, după cum le era felul la fiecare,

aparțineau locului, iar atmosfera s-a liniștit deodată și a

devenit familiară. Părea un pom cu vlăstare, bine alimentat.

Un pom matur, unde își au cuibul multe păsări

ce se reîntorc în fiecare vară. Ca o speranță zglobie, ne

încălzea sentimentul că nu suntem singuri. Îmi începusem viața între acele persoane, căzusem și mă ridicasem

între ele, iar acum le vedeam servind masa, bucurându-se, înseilând conversații și conducând spre apus o zi

cioplită în lemn de trandafir.

Nu erau între ei nici ingineri, nici profesori. Limbajul

lor nu era al marilor oratori, dar erau autentici, plini de

bunăvoință și apropiați unul de altul. Viața, ca o vrajă

colorată în mii de răsărituri și apusuri, uneori răpune,

alteori spală, adună sau risipește, dar oricum ar fi, lasă

amprente adânci. Ne folosește ca pe-o marcă ștanțată acolo,

peste înrâurirea văilor pe unde am trăit. (Vecinii)