Costumul gol al astronautului

Mircea Teculescu

Costumul gol al astronautului

Poezie

Colecția Arca

30 lei

Costumul fără astronaut al lui Mircea Teculescu

conține o poezie de o cu totul altă factură decât ce a

produs până acum. Subtilitatea și surpriza semantică

au fost înlocuite cu autoscopie, cu acuitate radiologică,

cu identitate profund preocupată de sine, cu

disecții profesionale. Poetul își propune să recupereze

rețetele poeziei reprezentative din ultimii ani.

În acest sens, discursul lui poetic se modernizează

prin discursivitate și jargon, dar și prin asimilare a

arhitecturilor sublunare în propriul sine. Ce pierde

în subtilitate, reinvestește în comparații și metafore

tulburătoare. Poemele devin constructe ontologice

și cosmologice, un mix agonic și auto-revelator. O

rugă fără speranță, dar generatoare de efecte ca o

lanternă magică. Felix Nicolau

ziua II

firele nisipulului de pe ţărm nasc gâze, fluturi,

văd, ascult și inima se umple încet

de valuri, delfini și pești cu umbre de argint,

îndepărtată și singură fata,

îndepărtată și singură fata cu chip de icoană

și trup mângâiat de braţele vântului,

din irișii ei două trestii își curg ramurile;

uite ce faci, pământ al tristeţii,

uite, caut iar pe mine urmele nisipului -

prin aerul de mai ieri, cel vechi,

pâlpâie ziua, îndepărtată și nesigură,

e o liniște ondulată de văi și stinse ecouri,

mai departe valurile înalte ale orașului -

o singură umbră, o singură pasăre, un singur copac