25 lei - livrare prin Curier
Livrare gratuita la comenzi peste 200 lei
Mihai Barbu
Eseuri
Creative writing.À la Roumaine
(Scrierea creativă. O variantă 100% românească)
Colecția Arcadia
Mihai Barbu ne prezintă așadar altceva decât un curs de
„scriere” : el ni-i arată pe clasicii noștri nu în ipostaze de profesori
de creație, ci întrebându-se de ce (naiba) scriu. E bine să cunoaștem
răspunsurile lor, fie că scriem, fie că nu. Autorul învăluie totul în
modul său glumeț și serios - numai oamenii glumeți sunt cu
adevărat serioși - de a vorbi despre istoria literară dar și despre
totala relativitate a judecăților. Perspectiva e a lui Murphy, cel cu
aforismele pesimiste. Dacă există o lecție a volumului pe care-l veți
citi, aceasta este: în literatură, mai ales în cea pe care o scrieți, când
deveniți siguri de ceva, ați pierdut partida.
Mă bucur că Mihai Barbu are multe îndoieli, mult talent și nicio
certitudine. De aici începe arta. Citiți-l și vă veți convinge ! Horia Gârbea
care era, în sinea lui, un misogin. Un om care la Ateneul Român, în
anul 1882, se întreaba: „Cum am putea, într-adevăr, să încredinăm
soarta popoarelor pe mâna unor fiine a căror capacitate craniană
este cu zece la sută mai mică?” El încearcă, acum, să afle ce gândesc
Ele despre poezia sa. Deşi are la cunoştinţă rezultatele unui studiu
anatomo-patologic asupra creierului („Din 1.000 de căpăâni
măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai
1.250 grame la femei.“), Maiorescu face abstracţie de lipsa la cântar
a 160 grame creier de femeie în raport cu cel al bărbatului şi le cere,
imperios, doamnelor din familia lui lărgită să se pronunţe dacă
(poezia sa) e albă sau e neagră. Nevasta şi sora au stabilit, de comun
acord, că poezia maioresciană e bună. (Ce puteau să zică şi ele,
57
un excesiv bun simţ. Mai face o încercare. Apelează, în acest sens, la
cumnata sa, Agnes Le Pretre, sora cea mare a primei sale soţii, căreia
îi scrie o misivă imperativă pentru a-i afla opinia (necruţătoare!)
privitoare la poeziile sale. E ziua de 11 septembrie 1863. Vă reamin -
tim că, la acea dată, Maiorescu era ditamai profesorul universitar,
decanul unei facultăţi şi urma, peste numai o săptămână, să fie ales
rector al Universităţii din Iaşi. „La noi e de dat o lovitură grozavă
cu talentul poetic, fără de care orice este de domeniul literaturii
stagnează. Până atunci nu poate fi vorba de estetică ş.a.m.d. Pentru
mine ar fi o fericire de nedescris să am un talent indiscutabil pentru
poezie. În majoritatea clipelor mă îndoiesc cu totul că ar fi aşa.