25 lei - livrare prin Curier
Livrare gratuita la comenzi peste 200 lei
De-asupra orașului este cerul
Antologie lirică. Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România
Poezie.Antologii Coordonator Horia Gârbea
„Ne reamintim cu bucurie, la începutul acestui an, că au apărut până în prezent, cu sprijinul instituții partenere și al Editurii NEUMA, cinci antologii, numărând-o și pe aceasta. (...) Mulțumesc colegilor care au colaborat, unii chiar la toate. La ediția de față, au răspuns invitației dea trimite un singur poem pe tema aleasă, 67 de membri ai filialei noastre, București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România, etalând o mare diversitate de stiluri, dar situându-se și de această dată de partea valorii literare. Poeții din filială, cei mai mulți din București, dar și câțiva din alte orașe, au reflectat cu sensibilitate la albastrul cerului așa cum se vede dintre clădirile unui oraș, plin de construcții care limitează privirea. Este o realitate pe care nu o putem ocoli, dar o putem descrie și încărca de semnificații pe măsura ideilor noastre de autori citadini.” Horia Gârbea
„Pentru a cincea oară, Editura NEUMA participă la editarea antologiei anuale a Filialei București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România. Este o bucurie și o colaborare firească pentru că mulți dintre poeții cuprinși în volum au publicat în revista NEUMA în cei peste șase ani de apariție a sa, iar un număr însemnat dintre ei au unul sau mai multe volume în colecțiile de poezie contemporană ale editurii.” Andrea H. Hedeș.
Zăpada mieilor
Varujan Vosganian
merită să ne priviți, diminețile,
în pădurea Băneasa,
câinele Spiddy, un ciobănesc
de culoarea primei zăpezi
care și anul ăsta întârzie să vină
(de altfel, numele lui întreg e Spidag,
ceea ce pe armenește înseamnă alb ca zăpada)
și eu, cu mâinile adânc înfipte în buzunar,
ca și cum faptele ar putea fi ascunse,
socotind din mers că tăcerile ăși au și ele limba maternă
Spiddy amușină trunchiurile
care coboară în rădăcini nevăzute
eu privesc crengile subțiate din vârf și mi le închipui
ca rădăcinile unor copaci nevăzuți
el răscolește cu botul,
căutând în frunzișul jilav
eu privesc norii care întrupează,
pe rând, nălucile mele
fiecare c-o jumătate de lume peste care adaugă
o jumătate a lui
îngerul din văzduh ăși imaginează vedeniile mele
între cățelul pământului și al cerului, și ei tot albi,
tot spidag
mi-e teamă că zăpada mieilor,
cea din urmă ninsoare,
cu-atâta timp netrăit, iarna asta
o să cadă înaintea primei ninsori
(din ciclul, în curs de publicare, Poemele molimei)