Dincolo de trup

”Iată un poet atipic, chiar și pentru ”generația intermediară” care marchează și diferența între două momente de referință ale poeziei românești în secolul XX: generația 60, care a readus creația lirică la rădăcinile moderne din perioada interbelică, și generațiapostmodernistă a optzecismului. Această deschidere bivalentă, atât spre trecutul apropiat cât și ca presimțire a unei posibile deveniri a modelului poetic marchează întreaga creație a autorului. Esențial, el scrie o poezie a prezenței în lume a Bărbatului (cu majuscule), dominantă fiind erotica, dar și meditația filosofică și melancholia trecerii ireparabile a timpului.” Aureliu Goci

Doi sâmburi

umbra ta

a rămas lipită de ușă

și o salut timid

la fiecare plecare

rugîndu-mă

să nu mă uite

să-mi alunge neîmplinirea

ce-mi împodobește casa

văduvită de tine.

Doi sîmburi

de singurătate

se ceartă la masă

pentru un pahar

de uitare

pe care

nu l-am băut.