No image set
Produs în stoc
Anul apariției:
2020
Autor: Dan Bundă
30,00 lei

25 lei - livrare prin Curier
Livrare gratuita la comenzi peste 200 lei

”Prețul paradisului este infernul – iată cum ar putea fi rezumată această lecție despre realitatea din culisele spectacolului corporatist, la care naivii juni ieșiți pe poarta fabricilor de diplome din ziua de azi, îmbătați de iluzii și puși pe fapte mari crezându-se Tânăra Gardă a lui Fadeev, ar face bine să ia aminte. Căci unul din principalele merite ale romanului de față este unul fabulistic: ai de învățat din revelațiile sale mai multe despre lumea afacerilor decât din ani întregi de studii economice universitare. De astă dată, spre deosebire de Firma lui John Grisham, nu mai e vorba de pânda leopardului în dosul gardului, ci de o incursiune conștientă într-o junglă a concurenței fără frontiere mișunând de prădători în libertate – un întreg bestiar cartografiat la scară mare, pe întinsul căruia disputele nu se poartă doar pe teritoriul altor specii, ci și în propria ogradă. Prin rigoarea structurală, demersul romancierului ăți aduce aminte de studiile lui Herman Bryant Maynard Jr. (ambii având, de altfel, competențe în domeniul chimiei și o solidă experiență corporatistă), dar, din perspectiva mascaradei privatizării și a interminabilei noastre ”tranziții” economice post-revoluționare, provocarea lui reprezintă o premieră de o flagrantă actualitate. Iar noutatea și reușita acestei incitante satire conduse cu mână sigură întregesc proza românească de azi cu numele lui Dan Bundă într-un mod atât de legitim și de necesar încât, dacă n-ar fi existat, el ar fi trebuit, vorba lui Voltaire, inventat.” Emil Lungeanu

Crăciun American la Viena

Sfârșit de noiembrie. Mă sună Manfred.”Vom avea ședință de analiză la Viena. Trebuie să vii și tu.„ ”Mă interesez de avion.” ”Vii cu trenul. Ia-ți și soția, o să fie și petrecere.”

Atnci n-am înțeles prea bine de ce nu cu avionul. Acum știu: era mai ieftin. Până la urmă a fost frumos cu trnul. Stăteam la căldură, citeam, fumam, beam cafele și moțăiam, în timp ce albul Pustei acoperite de zăpadă se desfășura într-un film mut, măsurat de sacadarea roților pe șinele înghețate.

Manfred ne ia de la gară; nevastă-mea rămâne la hotel.

Iată-ne în mușuroiul sălii de ședințe. Participanții se ascund în costumul cel mai bun, cu cămașa cea mai apretată și ravata cea mai șic, mai mul rezervați, ca unii ce preferau să facă act de prezență făfă a fi nevoiți să converseze prea mult. Vorba rabinului, de departe toți oamenii par buni, deci nu te apropia prea mult.

Recenzii

Nu există încă recenzii pentru acest produs.