Femeie jucându-se cu focul

”Cu un zâmbet deschis și aer adolescentin, poeta Any Drăgoianu pare abia ieșită din copilărie. Dar ea nu se oacă de un timp cu păpușile, ci cu focul poeziei. Și ia lucrul acesta în serios încât trebuie să facem distincția între joc, un ansamblu de reguli și strategii, și simpla joacă. Cum spune un cântec din Gorj, ”mă uit pe Gilort la vale” și observ cu bucurie o autoare de talent, care evoluează de la un volum la altul și constat că Femeie jucându-se cu focul e ea mai bună carte a ei.” Horia Gârbea

Am fărâmat casa bătrânească

amintirile cădeau înaintea zidurilor

una câte una

se amestecau cu molozul

câteva generații au râs și au plâns

sub grămada de cărămizi și lemne

e ca la sfârțitul lumii acum

câteva strigăte sugrumate acolo

apoi un nor de praf

și o tăcere cumplită

aici s-au iubit bunicii

au mâncat din pâinea unei vremi

cu toate neajunsurile ei

aici l-au înfășat pe tata

iar foamea lui

zguduia odihna nopților caniculare

aici am deschis și eu ochii

mângâiată de palme aspre

acum e o tristețe la mine în curte

și sunt părtașă la acest asasinat

neștiind în care colț al lumii

să-mi ascund plânsul.