Geometrii necunoscute

Romița Mălina Constantin

Geometrii necunoscute

Poezie

Colecția Icar

Poeta Romița Mălina Constantin continuă în Geometrii

necunoscute seria poemelor sale reflexive, autointerogative

prin care încearcă să se definească pe sine și rostul său, ca

scriitoare, în lume. Însăși arta scrisului a lăsat semne adânci

precum cicatricile pe mâinile unui meșter, dar a concentrat

esențele firii: îmbătrânesc ca un parfum scump/ în vitrină/

dintre cicatrici/ semnele se înalță/ precum fuioarele tandre/ de

lumină. Astfel rezultatele dureroase ale experiențelor trăite

se iluminează și contribuie la ridicarea poetei din cotingent.

Visul celui care scrie este să iradieze prin versuri în lume: în

orașele pe unde trec/ oamenii cântă pe străzi/ refrenul meu de

iubire. Poezia Romiței Mălina Constantin este tot mai clară,

mai sigură de propria-i valoare.        Horia Gârbea

cu genunchii la gură

am ajuns pe o furtună de nisip

într-o cameră izolată

cum e acel prunc

în pântec

căruia îi pui muzică simfonică

și-ți închizi sufletul

instinctul îmi spune

că voi trișa galaxia din care vii

îmbrăcat în haine de duminică

zilele vor fi lungi

ascuțite ca un pumnal

lângă un blid de mâncare rece

care mă așteaptă

singurătatea e o ironie

la care mă supui

așa cum vecinul își ține câinele

în fața ușii

nu mai pot aștepta nimic

nu mai pot da târcoale

supra-eului meu

cu genunchii la gură

cineva mă privește în ochi

din pielița lui

despicată de spaimă

tu

în întuneric

cobori

până la capăt