25 lei - livrare prin Curier
Livrare gratuita la comenzi peste 200 lei
Andrea H. Hedeș, ilustrațiile și coperta Andrei Hedeș
Roman pentru copii
Colecția Puck
35 lei
Andrea H. Hedeș (n. 23.02.1077, Dej) este scriitoare, eseistă, traducătoare, critic literar, editoare și jurnalistă.
Andrei Hedeș (n. 2.01.2010, Cluj-Napoca) este pasionat de fotografie, design IT, istorie și limba engleză.
Val-Vârtej! Un carusel de aventuri nemaipomenite, strălucitoare, înspăimântătoare, atât de extraordinare, încât nimeni nu poate spune, la finalul acestei mari călătorii a unei fetițe-licurici, decât: „În sfârșit, acasă!”
Capitolul III
În care se arată că biblioteca nu e tocmai un paradis,
pe când bucătăria poate fi unul, dar că, până la urmă,
un somn bun le întrece pe toate.
Dar Iana?... Inchipuiți-vă că nici nu a apucat să se dezmeticească
bine că s-a și trezit aspirată în interiorul corniței de pe
capul melcului. Imediat a început să alunece ca printr-un tobogan
cilindric de cauciuc, cu mare viteză, așa că se sperie și începu
să strige cât putea: Ajutor! Ajutor! Dar fără folos, căci
melcul era alcătuit dintr-o carne groasă prin care nu trecea nici
un sunet. Așa că alunecă, alunecă, din vârful capului melcului,
de-a lungul trunchiului și asta dură ceva timp, căci melcul era
un melc mare. Apoi se izbi de ceva și se trezi acoperită de cărți.
Ajunsese în biblioteca melcului. Cu mare greutate reuși să iasă
de sub movila de cărți ce o acoperea, împingându-le cum putea
cu mâinile, cu coatele, cu umerii și cu picioarele. Își eliberă mai
întâi capul, iar apoi reuși să iasă cu totul dintre cărți. Era plină
de vânătăi și o dureau toate, părul îi era ciufulit și rochia boțită.
Se uită împrejur, dar un nor de praf stârnit de aterizarea
ei in bibliotecă o împiedică să vadă mare lucru. Așa că își aranjă
rochița și îi netezi cutele, își scutură aripioarele și codițele de
praf. Între timp praful se mai așezase, așa că privi de jur
împrejur. Era o încăpere mare și rotundă. Peste tot erau rafturi
de cărți care se încolăceau într-o uriașă spirală pe toată suprafa
ța pereților și a tavanului încăperii. Rafturile gemeau de o
mulțime de cărți învălmășite, iar pe jos erau movile și movilițe
de cărți căzute de pe rafturile deja neîncăpătoare. Era o
învălmășeală de cărți atât de prăfuite încât nu puteai distinge
literele de pe coperți și nici măcar culoarea coperților. Iana începu
să plângă.
– Vai, unde am ajuns! Aceasta e brambureală, nu e bibliotecă!
Cum s-a putut aduna atâta mizerie? Trebuie să ies de aici!