"Să speri în pofida oricărei speranțe. Sau, să speri
când nu mai există nicio speranță. Îndemnul Sf. Pavel
ne poate lămuri și îmbărbăta, răutatea are limite, binele,
din care face parte speran6a, nu are. De fapt, credin6a în
ceva nevăzut, dar pulsatoriu, speranța în ceva care va
veni, pentru ceva întrezărit, și iubirea care înseamnă
deschidere spre ceilalți sunt de fapt cele trei virtu6i
teologale amintite de Sf. Pavel, în cunoscuta sa Epistolă
către locuitorii Corintului. Iubirea le întrece pe toate,
mai mult, aș spune că le și conține. „Fără iubire sunt
nimic“ cum concluzionează Apostolul, ar putea fi în -
cheierea acestui dialog, între doi prieteni cultivând
iubirea pentru cele vizibile și invizibile. Adică, pentru
poezie."