Între linii

Dacă Ulise ar trăi acum și aici, cum și-ar purta glorioasa luptă? Cum ar curge măreața-i călătorie? Câtă legendă și apropiere de zei i-ar permite traiul în epoca post-modernă? Între un basm de Andersen și o amintire din adolescență, între drumul la piață sau la farmacie, la mama sau la o terasă, între promisiunea începutului și cea a împlinirii marilor, micilor speranțe, unde am mai putea găsi eroul?
Mircea Drăgănescu îndrăznește și reușește să dea un răspuns: mereu Între linii, ducându-și vise și valuri în poezie, căci răspunsul la forfota lumii e poezia iar eroii săi nemuritori sunt poeții. Andrea H. Hedeș

Dacă n-ar șuiera

Trenurile astea de marfă

Mi-aș închipui că sunt

Turme întregi de bizoni

Răzbunători tropotind

Împotriva orașului acesta al meu

Și până să aud șuieratul

Sunt un greier

Ce-cepe de spaimă să cânte

În casa de beton

Transformată subit

Într-un fir subțire de iarbă

Într-un fir înalt de

Trestie gânditoare...!