Mărul insomniei

Mărul, fructul banal și inconturnabil, a făcut o frumoasă carierăde la Eva la Newton fără să-l uităm pe Wilhelm Tell. Emilia Dănescu ăl abordează cu îndrăzneală, neinhibată de conotațiile bogate, și face din el mascota poeziei sale. Rezultă un volum agreabil, concentrat, în care și șarpele ispititor ”plânge”, iar autoare mușcă din măr ca din sine, precum Nastratin la Isarlâk. Decorată cu eminentele ilustrații ale maestrului Mircia Dumitrescu, cartea Emiliei Dănescu marchează un prag important în evoluția sa lirică. Horia Gârbea

Binecuvântare

Era un măr singuratic

rătăcit în câmpie.

Dumnezeu se aplecase

peste trupul lui

desfrunzit

înainte de vreme.

Oameni, mulți oameni

laolaltă,

rămaăseseră în genunchi

cu mâinile împreunate

în rugăciune.

Atunci Dumnezeu

a binecuvântat

și oamenii,

și mărul…