O săgeată arzînd. Istorii de familie și alte amintiri

Horia Gârbea

O săgeată arzînd. Istorii de familie și alte amintiri

Colecția Horatio

35 lei

Finitudinea existenței, dar și a memoriei

sînt lucruri de care oricine se cuvine să fie

conștient. De aici ideea de a publica paginile

acestea acum. Am considerat mereu că am o

datorie față de cei care au trecut prin lume, i-am

cunoscut și le păstrez amintirea. Ca și față de cei

care, născîndu-se mai tîrziu, nu i-au întîlnit pe

aceia și ar merita să-i cunoască prin evocările

mele. Săgeata care arde este desigur axa tim -

pului pe care ne mișcăm ca flacăra de-a lungul

unui fitil infinit.

HORIA GÂRBEA

O anecdotă care circula în familia noastră îi

caracterizează pe generalii Gârbea și Manoil.

Ambii erau profesori la Școala de Război, prin

anii 1924-1930. Deși avea renumele unui om

blînd și bonom, în familie, la serviciu, Eugen

Manoil era foarte exigent, mai ales ca profesor.

Se spune că un student al colonelului – pe atunci

- Manoil, care era poreclit în familie Moș Mitică,

exasperat de rigoarea profesorului, își ceruse și

obCinuse transferul la grupa paralelă. Noii co -

legi, aflîndu-i povestea, au murit de rîs: la grupa

paralelă îndrumătorul era colonelul Titus Gârbea,

care era de trei ori mai „rău” decît cumnatul său.

Se pare că tînărul ofițer a renunțat de tot la

cariera armelor.