Obiect în plutire

Poetul Teo Cabel valsează cu nonșalanță printre poetici diverse, mai vechi și mai atașate metaforei, mai noi și mai aproape de narațiune. Autor matur și sigur de sine, arborând cam tot timpul un surâs autoironic, dar blând, Teo Cabel încearcă să regăsească punctul zero al umanității cu eleganță și simplitate: mângâierea ta, trezirea mea/ dialogul orizontal al trupurilor/ terminat cu priviri îmbrățișate/ tu eva, eu adam. El este instalat confortabil în propriu-i univers liric de care știe să se bucure. Horia Gârbea

M-a invitat acasă

Între coperte albastre

m-a plimbat pe toate foile scrise și nescrise.

Colțuri de stele topite curgeau în timpul risipit.

Într-o iarnă

Visul s-a spart în marginea dimineții

ca un ou pentru omletă.