Poeta Any Drăgoianu revine în atenția cititorilor cu
un nou volum, al treilea publicat la Editura Neuma.
Acum ea este în ipostaza de proaspăt membru al
Uniunii Scriitorilor. Dar e sigur că nu această meritorie
calitate face ca poezia ei să adopte un ton mai
sumbru, mai pesimist, ci contextul apăsător în care
se duce viața noastră în ultimii câțiva ani. Textele
din carte sunt încărcate de ironie amară: până şi
Bacovia ar fi invidios/ pe plumbul din oasele
noastre/ n-au fost atâtea cruci în calendarele
din vremea lui. Meditațiile lirice ale autoarei
sunt neliniștitoare, dar au calitate poetică și
o duc spre un nou succes.
Horia Gârbea
Botez
duminica mergem la o adunare
suntem mulţi şi nefericiţi
din pereţii albi îl văd pe Isus
cum iese şi ne atinge capetele plecate
ceilalţi stau cu ochii închişi
eu îmi fac semnul crucii cu limba în cerul gurii
El zâmbeşte
din palme îi curge mir
se înşiră pe parchetul gri
pentru iertarea celor prezenţi
strig în mine cât pot de tare
,,Sunt, Ana, Doamne, să mă scoţi la lumină!’’ femei frumoase în
cămăşi lungi
coboară câteva trepte
intră în apă
se predau în numele Lui
şi le văd ieşind lebede
El se întoarce între ziduri
semn că lucrarea a luat sfârşit
Amin.