Un poet poate fi prins între acum și demult,cuvinte recurente în
poezia lui Costinel Petrache, dar nu poate fi biruit de timp, pentru că
pariul său e să învingă tocmai curgerea timpului. Ideea pierderii în
timp este de fapt respinsă de poet care, și de s-ar rătăci, se regăsește
mereu prin reculegere. Fiecare meditație lirică este calea către o
epifanie mijlocită de o credință durată-n absolut.
Horia Gârbea
coboară pe treptele dușilor mei
mă aflu la capăt de verb și de neam
când dai de-o sfârșire la dreapta s-o iei
e o cruce de timp cu fruntea pe-un ram
să-mpărțim liturgic o cană cu vin
la margini de trai printre bune și rele
din vorbă-n vorbă puțin câte puțin
vederile să-aducă vântu-n vele
vinul să ne fie filantropul orb
ce crede că se împarte-ntre egali
secarea-n slavă a ultimului strop
să ne-ngăduie drept doi patriarhali
către sfârșit să ștergem orice urmă
în var să stingem cuprinsu-ntre coperți
cioburile pierzându-se în turmă
miluindu-mă de toate să mă ierți