Poarta felinelor

Antologie și prefață de Horia Gârbea
Poezia, precum muzica, este compatibilă unei gândiri matematice. Puțini semeni ai noștri sunt în stare să demonstreze teorema lui Pitagora. În spatele unei simțiri de extremă finețe, a unei firi profund senzitive, ghicim în Vilia Banța persoana care poate realiza demonstrația. Revolta poetului în fața lumii crește din ultra-sensibilitatea sa. El nu abandonează lupta ci mută zona percepției. De câte ori m-am revoltat, mi-ai spus, în zadar nu vei câștiga acum/.../ în locul meu au strigat păunii rotindu-și culorile

Cerc

Băiatul cu chitara

avea cearcăne verzi

și insomnii cuminți.

Respira la nesfârșit

cântecul furtunii

și zbura în fiecare seară

cu inima lui neiubită

până la cerul purpuriu

al mansardei.

Era târziu și se-ntorsese în sine

ghemuit în haină de Sisif.