Răni călătoare

Răni călătoare, aflată la a II-a ediţie, este o carte frumoasă, la propriu și la figurat, care conţine 18 proze scurte. Textele sunt în afinitate cu poezia excelent versificată a lui Florea Burtan. Lumea înfăţișată este în general una rurală, cu accente lirice. Autorul are nostalgia “satului de ţărȃnă“ ( titlul unei povestiri mai lungi și mai elaborate), a cȃmpiei în care – la el – timpul își recȃștigă răbdarea nesfȃrșită cu oamenii.O poveste excelentă este privighetoarea. Toate povestirile lui Florea Burtan emană o căldură specială, o bunătate luminoasă și o împăcare cu lumea, fiind prin acestea subtile și rafinate. Cu această carte Florea Burtan își alocă un culoar foarte original și își cȃștigă un loc semnificativ în proza contemporană, alături de cei mai abili practicaţi ai genului.
Horia Gȃrbea

Privighetoarea

Doar ei doi mai rămăseseră în compartiment. Ceilalţi pasageri coborȃseră în sumedenia de gări înșirate de-a lungul căii ferate. Şi trenul ăsta, abia se tȃrăște prin nămeţii de aer scorojit ai cȃmpiei nesfȃrșite, o să-i prindă noaptea pe drum!

Scăpaseră de armată.

Erau nerăbdători să ajungă acasă, la cei dragi.

Armată nenorocită. Erau scoși mai mult la munci, decȃt puși să se instruiască. Prin Bărăgan, la cules porumb, la adunat sfecla de pe cȃmp, la corvoadă, cum se spune. Viaţă amărȃtă. Alţi camarazi, au dus-o și mai greu, pe Transfăgărășan, muncă de ocnaș, unii au și pierit, pe-acolo.