Leonid Cernov
Poezie.Colecția Cărțile Avangardei
Sindicatul demenților
Traducere din limba rusă și din limba ucraineană,
prefață și note de Leo Butnaru
Dacă ar fi să vedeți omul în privirile tânărului căpitan de cursă lungă,
care însă poartă în brațe o mașină de scris, sau și mai bine, – dacă veți
vedea un om, care are toate aceste însemne și o zveltă statură de
european, și care cu un entuziasm nebun vociferează în cercul
scriitorilor despre incomparabila frumusețe și plăcere de a goni
pe motocicletă, să știți că acel aș fi chiar eu, Leonid Cernov, care
acum, în Ucraina, are absolut întâmplător un atare nume de familie
rusesc, așa cum adevăratul meu nume e Maloșiycenko. Leonid
Cernov, Autobiografie.
Cariera de piatră a zorilor
Lui Nik. Kostariov
Mi-am aruncat inima zbuciumului și buntului,
În fiece noapte – pe cantarul lor.
Nu de asta oare 10 ani, o fi de numărat,
Din secundă în secundă
Pistolul „Colt” la tâmplă-mi stă ridicat?
Aș fi zâmbitorul Marat cu chip de Menestrel –
Ce de-a cer și rachete,
Ce de-a lumini în orizontul viselor!...
Fiece petec al pielii mele e potricălit
De otrăvitele gloanțe ale zilelor.
Ca viermele
În cârlig
Am fost pus de astă viață,
In cleștele unui braț de fier –
Mă zvârcolesc înciudat
Holbându-mi
Ochii de un stânjen –
În revărsarea râului însângerat.
După ce s-a scurs tot sângele stacojiu al apusului
Din umflatul balon al soarelui spart cu propria-mi mană,
M-am repezit în codrul de lozinci urlătoare
Să arunc în sufletele voastre schije de furtună.
Însă ecuatorul parcă-ar fi strâns în hamuri,
Globul pământesc e ca măcelarul umflat, neam de cocoșați
–
Ar fi să-mi lipesc pe frunte eticheta de paiață,
Rânjind cu colții putrezi ai munților Carpați.
Scrâșnind dintr-o cutie de conserve, șuierând
Ca arcu-ncordat în statura-i de-o sută de mile –
Să luminez cu toate culorile curcubeului în
Cântătoarele gurițe ale stelelor-copile.
1923
Amur