Soțul meu de dincolo

Elisabeta Bogățan

Soțul meu de dincolo

Poezie

Colecția Icar

Cartea de față, intitulată Soțulmeu de dincolo, este un strigăt de durere (...)

Poeta nu se adresează direct lui Charon, luntrașul care conducea sufletul morților pe apele Styxului, ci sufletului celui plecat, cu rugămintea ca acesta să-i spună „luntrea să-ntoarcă”. Există vaga speranță ca o „întârziată parcă” (parcele fiind zeițe ale destinului în mitologia greacă) să nu fi tăiat firul din ghem, dar entropia este prea puternică și poartă sufletul plecat „in depărtări de niciunde”. Este întărită această plecare iremediabilă a sufletului spre lumea de dincolo prin imaginea „liniște de sfârșit de lume”. Poeta ar vrea să fie ca Orfeu care, candva, a făcut călătoria in Infern pentru a o readuce la viață pe Euridice, o nimfă a copacilor, driada iubită a poetului mitic. Ion Hirghiduș

Soțul meu de dincolo

tu vei fi de-acum

soțul meu de dincolo

de hotarul

de răcoare

și fum

îți vor acompania poemele

coruri de îngeri

pe câmp de lumină

eu răman

în lumea de tină

să-mi cânt iubirea

ciudată

jumătate înrădăcinată

aici

în Samsara

jumătate dincolo

peste hotar

revărsată