Strada Zorilor

Octav Lica

Strada Zorilor

Poezie

Colecția Icar

„Tot ce se întamplă în această carte densă

despre un cartier al Bucureștilor la mijlocul seco -

lului al XX-lea este judecat cu măsura prezentului,

coborat în timp și readus într-o formă convenită și

nu tocmai, adică fiecăruia dintre noi putându-ni-se

întampla să aducem amendamente la această con -

venție; ce se întamplă în trecut este adevărat, ce ne

revine ca imagine este dialogic. Autorul ne întreabă și se întreabă,

înaintează prin tatonări în subiect, nu

judecă trecutul – dar provoacă, cere o judecată a lui,

provoacă acea complicitate cu cititorul ce face mari,

bunele lecturi.” Nicolae Georgescu

‒ Ia uite cine vorbește de neam! Păi, mă-ta,

Marița, nu se trage cumva din neamul lui mitrică

Dereșu, ăl' venit din Serbia de-a trecut Dunărea

inot cu oile grămadă? Și de ce ar fi fugit așa un om

de treabă? Precis a făcut el vreo boroboață p-acolo,

o fi năvălit încălțat intr-o moschee! Dar tac-tu,

Toma, n-a tocat la cărți toată averea nevesti-sii

într-o singură noapte, de-l știa tot Caracalu'? auzi,

dom'le, veni lupul educator la oi!..

Văzându-i cât de aprig se certau, ai fi fost tentat

să crezi într-o dușmănie viscerală, dar pe atunci

eram încă mult prea netrăit pentru a înțelege că

iubirea nu e adesea decât o ironică atracție a

contrariilor. Dragostea își găsise culcuș călduros în

căminul lor și nu dorea să mai plece.