Strigătul stațiilor

Traducere, prefață, tabel cronologic și note de Leo Butnaru

Marina Țvetaeva era conștientă de valoarea sa, în întreul context al poeziei timpului; conștientă de aportu-i de noutate, scriind, în plină maturitate de creație (într-o scrisoare către Iuri Ivask), că ”în mine nu e nimic nou, decât sensibilitatea la noile sunete ale văzduhului”, chiar prin această poziție oarecum voit modestă sau, hai să zicem, ușor duplicitară, confirmând că înțelegea perfect în e constă originalitatea, noutatea creaiei sale, care avea o prezență transgeneraționistă, adică menită, în perspectivă, a fi redescoperită în plinătatea ei de cititorii de peste vremi. Leo Butnaru

Navigatorul

Leagănă-mă, barcă stelară!

Îmi obosi capul de vălurirea bizară!

Îndelung încerc a Acosta la continente, -

Capul îmi obosi de sentimente:

Imnuri - lauri – eroi – hidre

Capul îmi obosi de jocuri, coride!

Puneți-mă între ierburi și cetini în ploaie, -

Capul îmi obosi de războaie…