
25 lei - livrare prin Curier
Livrare gratuita la comenzi peste 200 lei
Între timp - în distanța de un deceniu de când ne-am întâlnit și i-am citit primele creații - poezia Romiței Mălina Constantin s-a decantat și s-a stabilizat. Versurile ei au dobândit o rigoare internă, frazarea poetică are acum un tipar personal, lucrurile care o privesc au mers înspre bine. Numai cu sine găsește poeta pricini interminabile de colocviu, chiar și atunci când pare că înregistrează apatic un peisaj urban, sau când evocă, sub semnul unei benefice economii a rostirii, evenimente interioare. Punându-și pe mai departe în valoare vocația lirică, Romița Mălina Constantin își va rafina și mai mult versul, până la dobândirea unei voci inconfundabile, asemenea autorilor mereu reînnoiți în expresivitate. Ovidiu Pecican.
lasă-mi sufletul în această lume
nu cu teama singurătății
ci cuprinzându-l ca pe o floare
ce stă să respire
adevărata Înviere
lasă-mi îngerul să glumească cu viața
din Lumină
Lumină cernând
îndură-mă ca pe o mare nechibzuită
care aleargă și bate la uși
știind că Dumnezeul Dumnezeului ei
o ascultă cum scutură
țărâna din anotimpuri.