Aurel Udeanu Un trup. Doar lumina
Aurel Udeanu Un trup. Doar lumina
Un trup. Doar lumina
31,50 lei
25 lei - livrare prin Curier
Livrare gratuita la comenzi peste 200 lei
Aurel Udeanu
Un trup. Doar lumina
Poezie
Colecția Arca
Format în umbra marilor prozatori din școala de la Târgoviște (Radu
Petrescu, M. H. Simionescu, C. Olăreanu), Aurel Udeanu va accepta,
la modul cioranian, utopia salvării prin poezie care poate susține
tentation d'exister. Drept urmare, optează pentru exprimarea lirică... În
poezia lui Udeanu, raportarea omului la Dumnezeu implică doar
reminescențe de religiozitate, întrucât este abordată din perspectivă
ontologică. El sau Cel ce te-a trimis în existență apare astfel umanizat,
dar rămâne la fel de intangibil și surd în fața plânsului utopic al
omului-poet care vrea să-și redobândească, după intensele trăiri din
existența-infern, condiția adamică dinaintea Căderii. Autorul a reușit
să-și contureze timbrul personal prin asimilări organice și delimitări
laborioase, forând în adâncime problematica existențială a pendulării
dintre naștere și moarte și a relației cu dumnezeirea. Maturitatea
artistică demonstrată îl arată apt pentru alte experiențe revelatoare.
Petrescu, M. H. Simionescu, C. Olăreanu), Aurel Udeanu va accepta,
la modul cioranian, utopia salvării prin poezie care poate susține
tentation d'exister. Drept urmare, optează pentru exprimarea lirică... În
poezia lui Udeanu, raportarea omului la Dumnezeu implică doar
reminescențe de religiozitate, întrucât este abordată din perspectivă
ontologică. El sau Cel ce te-a trimis în existență apare astfel umanizat,
dar rămâne la fel de intangibil și surd în fața plânsului utopic al
omului-poet care vrea să-și redobândească, după intensele trăiri din
existența-infern, condiția adamică dinaintea Căderii. Autorul a reușit
să-și contureze timbrul personal prin asimilări organice și delimitări
laborioase, forând în adâncime problematica existențială a pendulării
dintre naștere și moarte și a relației cu dumnezeirea. Maturitatea
artistică demonstrată îl arată apt pentru alte experiențe revelatoare.
Nicolae Oprea
Câinele din fundul pământului mâncase
luna aproape jumătate. Povestea tata. Plecase
să doboare stejarul din care să-mi cioplească
mie sicriul. Urma să mă nasc din nou!
În toiul noptii trebuia să facă asta să nu-l vadă
vecinii și să-l pârască la ocol, s-ajungă la pușcărie.
Nici n-apucase bine să dea prima lovitură și s-a
pomenit cu El. Cam la zece pași distantă.
(Ceasul rău care pocește!)
Era înalt, nu se mai termina, și negru. Mai
negru decât primul păcat pe care Fiul tărânii
l-a săvârșit (din vina cui?). Deșirat hăt dincolo
de vârful copacilor, stătea în fata tatei și-l privea
fix. Cu două stele scăpărătoare în loc de ochi
îl sfredelea și tăcea. Ai fi putut băga mâna
în întunericul din El și culege Lumina
Căzută!
S-a luat după El cu securea în mână. Săreau
amândoi prin râpi, treceau peste pâraie. Când tata
rămânea în urmă, El îl aștepta să se apropie, apoi
o lua iar la fugă (mai mult plutea). Toată noaptea,
a alergat pe urmele Lui gâfâind. Lac de sudoare.
Nu mai cunoștea unde se află. De undeva, din
uterul noptii ciuvica a tipat lung și ascutit. Și-a dat
seama că vrea să-l ducă și să-i facă felul. A lepădat
securea. Povestea tata. Habar n-avea cum a ajuns
acasă. N-a mai doborât niciun stejar pentru sicriul
meu. Numai El, Cel-Întunecat a aranjat totul să stau
eu astăzi și să privesc adânc în sexul pământului.
Să nu mă pot naște cu adevărat în cer. (Un steag
verde înfipt în creierul gelatinos al nimicului!
Un surâs alb, răstignit pe fata cuiva!)
Recenzii
Nu există încă recenzii pentru acest produs.