Zorii Zilei

Emil Lungeanu

Zorii Zilei

Poezie

Colecția Arca

30 lei

                           *

cine dă apă la moară „sublimei inutilități”

dacă nu chiar tinicheaua de „protestatar”?

cînd faci gură ești tras de urechi că încalci

legea talionului estetic

ochi pentru ochi, artă pentru artă,

că nu șezi în banca ta

alo, așezați-vă liniștiți la locurile voastre,

lăsați lozincile astea existențialiste cu

responsabilitatea socială a scriitorului,

n-auziți pe Sf. Mare Mucenic Nicolae

strigînd la voi „stîmpărați-vă!”

cum care, ăl de l-au ciuruit ca pe un cîine

colo-șa în zăpadă,

Iorga, bre

membru în patruzeci și patru de academii,

așa că șezi binișor în banca ta și

croșetează de-ale tale, fantezii,

versuri cuminți despre frumusețile patriei

și ale panseluțelor udate cu stropitoarea,

ori văicăreli și elegii

despre iubita care ți-a dat țeapă sau

ce-ai mai visat tu astă-noapte,

și ce dacă-s doar niște facile prostii

cînd nimic nu ai a spune,

lasă-l în pace pe Eminescu să doarmă,

ce-i aia că n-ai miză,

parcă te-ai plînge că n-ai acasă priză,

și ce dacă n-ai, pe cine doar că-s sterile,

dar tocmai, ideea e să nu doară pe nimeni

aiurelile tale sublime

dacă vrei să-ți convingi cititorul

să le rumege împăcat ca un bou,

nu contează dacă bați cîmpii, totul e

s-o faci grațios ca un balerin,

să-ți fie scrisul

ca paradisul,

n-ai decît să și delirezi

dacă-ți plac bețiile de cuvinte,

totul e să nu șofezi,

nu-l văzuși pe divinul Nijinski ce-a pățit

la Paris în După-amiaza unui faun cînd

profitînd că-i dăduseră pe mînă volanul

întregii coregrafii

a improvizat încălecîndu-i nimfei eșarfa

și mimînd că ețetera, uliuliu ce mai scandal,

ce de spectatoare ofticate, e și normal,

iată prin urmare ce se întîmplă

cînd ții morțiș să faci din artă tribună

punîndu-ți-o cu propria mînă

la tîmplă.